Cip și Ciargi

Nu am mai scris. Știu. Nu îi pasă nimănui. Știu și asta, e ok. Chiar mă întreb cine-s oamenii ăia care mai intră din când în când pe aici. Probabil domnul Google îi direcționează aici când caută pornoșaguri sau chestii stupide, fiindcă vă jur, n-am văzut o dată o căutare inteligentă de la care să se fi ajuns aici. Poate și pentru că-i plin de prostii.

În fine, nu vreau să te plictisesc dacă tot ai ajuns din greșeală pe aici. Spre amuzamentul tău și cu speranța că te va apropia puțin de tenis, Cip și Ciargi. Trebuie să dai click acolo ca să intri, în caz că nu te-ai prins. Pe nume. Hai, o să reușești…

Găsiți și pe margine link, mergeți de vă distrați, copii!

Advertisements

Tren, masina mare si plina de prosti

Santa cachuca! Sunt in tren cand scriu asta si am rezistat eroic tentatiei de a ma sinucide (Aplauze din public).
Prima oara a fost damful de usturoi care venea din stanga ori de cate ori cfr-istul cate se retragea de la munca imi povestea ce matiz smecher plin de chestii cu aroma de pin are, cum isi face unghiile la salon o data pe luna cu 15 lei si alte chestii cel putin la fel de interesante. Adorabil. Credeti-ma, nu mai pot sa mai respir cum trebuie, am folosit 2 pachete de servetele fiindca nasul meu a tinut sa demonstreze cat de traumatizat si jignit se simte.
A urmat un tip simpaticut care a intrat in vorba dupa ce am scapat de mr. Garlic care a coborat la Rosiori. Ca sa va explic, era Ryan Phillippe mai urat imbracat si mai putin masiv. Mai putin masiv e mai bine, btw.
Fata lui imi amintea de Ryan in Cruel Intentions(care nu va cacati pe voi, nu e cel mai naspa film. Si l-am vazut la 15 ani, las-o balta!). Nu stiu cat de prost e originalul, dar copia era din Draganesti si mi-a prezentat ca personaj central al micutului oras pe Bercea Mondial, seful la bani din Olt. Si nu, nu mie mi-a venit acum sintagma asta.
Nu am mai avut de foarte mult timp companie asa proasta in tren si sper sa nu mai am mult timp.

P.S.: Trebuie sa fie nasoala rau combinatia de curva credncioasa.

Credeam că vine ăla mare.

Știți că e vorba aia a cuiva, nu mai știu a cui: “Ce-i mai pizdă decât o pizdă la volan? 4 pizde într-o pizdă de merțan.” Ei, ce-i mai nebun decît o femeie? 4 femei care stau în aceeași casă.

Și să nu credeți că arunc cu cuvinte.

În seara asta la ora 22:30, 4 fete ieșeau tiptil din bloc și se strecurau către o mașina. KIA, asta în caz că citește vreunul dintre jandarmi. O să înțelegeți mai încolo.

S-au urcat toate în mașină: una cu ursul de pluș în brațe și laptopul în geantă, una cu cursurile, una cu o enciclopedie de citit și una cu ceva pentru sufletul ei. Toate priveau panicate cum drumul nu se mai termină. În paralel cu ele dintr-o mașină de jandarmerie, 8 bărbați le făceau semne disperate. Unul era drăguț, call me. Ne-am plăcut, dar am luat-o pe drumuri diferite. Noi am mers în parcul Izvor unde am stat peste o oră fiindcă am auzit un zvon cum că ar fi cutremur și noi stăm la etajul 6.

A fost funny, pana și homeless-ii râdeau de noi. Până și câinii se pișau pe noi. Până și securiștii care ne ascultau conversațiile la telefon au intrat pe fir și ne-au făcut proaste. Părinții ne-au zis că ne dezmoștenesc, că-i facem de căcat.

Dar nu ne-am lăsat, am stat acolo brave. Și mândre. Ne doream așa un pic să muriți voi toți să să nu ne simțim absolut cretine că am făcut asta, dar soarta a fost potrivnică.

Ne-am întors pe același drum și ne-am întâlnit din nou cu jandarmii. Până și ei râdeau de noi deși nu știau de ce.

Am urcat și mi-am pus ursul la loc.

Pa, rațiune! Mi-a părut bine.

Niște lucruri atât de interesante…

Am vrut să scriu despre niște concerte, da’ vreau să fiu mai cu chef când o fac fiindca oricum unul din ele a fost în vară, deci nu-i ca și cum încerc să fiu de actualitate sau ceva. Și e vorba de rap, cui nu-i place rapul bîști!, că oricât mă chinui, tot la el mă întorc. Și da, am fost aseară la lansare Deliric – Delicatese. Și da, a fost foooarte drăguț. Concertul. Și mixtape-ul e bun. Și sunt niște oameni noi bun, dar vă zic mai multe data viitoare.

N-am mai putut să scriu fiindcă n-am mai putut să fiu o scorpie nesimțită, am început cu prostii cum că fiecare are dreptul să facă ce vrea și cum vrea. Dar mi-am revenit! Hai sictir! Lumea-i proastă, nu și-a câștigat dreptul ăsta. Mai ales femeile, femeile sunt și mai proaste, dar despre asta o să discutăm când o să dau copy-paste din documentul de pe desktop care se numeste: De ce sunt femeile proaste. Pe care l-am scris acum câteva zile când am vrut să scriu despre de ce sunt persoanele gay mișto. Dar cumva, ”femeile sunt proaste” e un laitmotiv în tot ce încerc să scriu.

Așa. Ce-i dom’le  cu nesimțirea asta? Am vrut să-mi cumpăr husă iepure penru telefon și nu erau decât pentru iPhone. Serios? De când e greșit să îți iubești telefonul dacă-i HTC?

O să-mi fac singură husă cu fluture. Așa, ca să știți.

Chestii triste

N-am mai scris fiindcă am uitat și când mi-am amintit mi-a fost lene. Mă rog.

Văd uneori niște reportaje triste despre copii sau oameni care s-au născut foarte bolnavi și nu pot fi vindecați și care nu au suficienți bani pentru medicamente care să-i țină în viață.

Și ei și familiile explică de ce au nevoie de bani pentru tratamente, cât de costisitoare sunt și că statul oferă doar o parte mică din banii respectivi și mă simt devastată de idee, înțelegeți? Devastată și revoltată de acțiunile statului în care trăim, stat care baga o groază de bani în curul unor oamenii care nu au nicio șansă la o viață normală.

Băi stat, lasă selecția naturală să-și facă treaba. Sau pe Dumnezeu, în funcție de preferințe. Dacă unui copil i se ia pielea când este atins și i se formează răni, mi se pare un semn destul de evident că nu trebuie să trăiască.

N-aveam nimic cu oamenii care respirau degeaba oxigenul pe care pădurile se chinuie foarte mult să îl producă, până săptămâna trecută când un omuleț ciudat a apărut la tv foarte revoltat fiindcă la 18 ani statul îi taiase nu știu ce bani de care-avea nevoie ca să poată să mai trăiască inutil: ”Eu ce să mai fac dacă mi-au tăiat banii? Fără bani eu nu mai trăiesc!”

Băi, mi-a părut foarte rău. Că am băgat niște bani în curul omulețului care nu va produce niciodată absolut nimic și care are și tupeu nesimțit. Adică tu trăiești practic clandestin și nu-ți ajung 18 ani, vrei 100?

Treci la coadă! Avem niște oameni cu perspective care au nevoie de bani!

Cine e cucoana din poză?

Știți ce am zis eu mereu de oamenii care citesc în câte un articolaș despre cineva și întreabă în comentarii cine e omul? Am zis că-s retardați. Că sunt, n-ai cum să contești evidentul. Când sfântul Internet te-a înzestrat cu domnul Google, nu poți să-ți bați joc de minunata găselniță și să n-o accesezi înspre a-ți satisface pofta de cunoaștere.

Băi, cumva am înțeles retardații. Am dat azi peste un text c-o poză în care nu se specifica cine-i cucoana din poză. Și nu că ar fi fost relevant pentru viața mea culturală sau pentru oxigenul pe care-l respir cu greu din cauza căldurii, nu e ca și cum un nor răzleț și jucăuș s-ar fi pus în fața soarelui și m-ar fi scutit de ororile acestei vremi împuțite de-a dreptul – pe bune, când ies de la duș nu-s sigură dacă aia e apă, în halul ăsta de cald e- dacă aș fi aflat cine-i arătarea, dar ardeam de curiozitate: cine-i dom’le fetișcana asta de vâsta a doua?

Bă și aproape am vrut să întreb, că nu mai rezistam, pe bune, m-am gândit serios să mă fac de rahat și să întreb: cine dumnezeului e duduia asta care mi-a distrus ziua, care mi-a adus umbra ignoranței în viața mea roz de atotștiutoare?, dar Unicornii roz există, mă, și Zeul Unicorn Roz cu Cornul Despicat(cunoscut în popor și drept Inorogul Gay cu Penis în Frunte) a făcut ca o fată să intre acolo și să zică ceva de femeia aia, zicându-i și numele. Mulțumesc Zeilor Unicorni că m-au salvat de la inveitabilul făcut de căcat!

Asta-i o dovadă că existați, eu nu vă contest!