Nu stiu ce sa va povestesc, ca am doua chestii pe care cand le-am vazut m-am gandit ca trebuie sa le scriu pe blog si nu ma pot decide, de aia o sa le zic pe amandoua.

Acum vreo cateva zile cand eram eu cuminte pe o banca in statia de la Agronomie pe la 1 jumate (asta in caz ca vreti detalii) era langa mine un mosulet. Parea cam aerian si sincera sa fiu, cam rautacios. Adica fata lui ma facuse pe mine sa cred ca e si a fost un om rau.

In scurt timp a venit nevasta-sa, o baba proasta care comenta continuu, si pe care sper ca a altoit-o in tinerete in era in putere, dar sarim peste partea asta, cu napotica. O prostanaca de vreo 8-9 ani care sarea ca un copil retard de 3 ani jumate pe iarba de langa pana a vazut ceva negru si a inceput sa tie ca disperata ca e ceva in iarba.

Mosuletu’ si-a scos o tigara, baba trancanea, si retarda aia mica se holba la mine de la 5 metri distanta unde se dusese pnetru ca nu avea stare. In scurt timp a venit langa bunica-sa si a inceput sa urle ca disperata ca “Mirooooaseee uraaat!”

“Ce miroase urat!”

“Nu suport fumul de tigara!”

Aici ajungem la prima calitate a mosuletului…cat de calm sa fii sa nu i-o bagi pe gat aprinsa? Saracu’ om, il cred ca parea abatut, fetita aia era descendenta lui…trebuie sa fie foarte dezamagitor ca ceva ce te are la origine e atat de penibil!

Ma rog, pleaca baba cu animalutul ala urlator sub forma de fetita, mosuletul ramane singur si abatut pe banca. Cand, il vad ca se uita in jos, se uita in stanga(eu stateam in dreapta), se apleaca jos si ia o bucatica de salam care era acolo cazuta, se ridica si striga un catel care trecea pe acolo si era putin schiop.

Asta mi-a produs un soc. Imi venea sa ii zic ca e un gest foarte frumos, dar m-am abtinut sa nu aiba omu’ impresia ca sunt nebuna. Mosuletul ala rau, daca ar fi fost sa ne luam dupa fata lui si cam aerian, iubea animalele!

Ce frumoss!!

Acum, a doua chestie, e despre animale.

Eram intr-o dimineata in autobuz, stateam jos si ascultam ce se vorbea in jurul meu(cred ca as adormi daca nu as face asta), cand aud pe una cum se lauda ca i-a zis prietnul ei ca daca il insala o joaca in picioare asa mica cum e. Hmmm…interesant. Nu s-a limitat sa zica o data, am mai repetat de inca 5 ori pana a inceput sa ma zagaraie pe creier, ca insista mai mult pe “mica” decat pe jucat in picioare. M-am cam gandit eu ca parca urcase o grasa de-aia infecta, dar am zis ca nu are cum sa fie aia asa de inconstienta. M-am inselat. Batoza era. Genul ala de 1.5 m inaltime si 2 diametru.

Mai bine insista cu jucatul in picoare, putea fi confundata usor cu o minge de fotbal gigantica.

La un an dupa ce am aniversat 1 an, aniversez 2 !

Sunt fericita ca blogul meu creste si se maturizeaza pe zi ce trece!

Sunt fericita ca scriu constant si bine si ca nu duc lipsa de subiecte niciodata.

Sunt fericita ca pentru mine insipiratia este pretutindeni(si e data asta chiar nu e ironic).

Nu mai multumesc nimanui, imi multumesc doar mie ca inca suport!

Ma fascineaza copiii mici, pana in 10 ani, care practica un sport!

Presupun ca din asta se intelege ca eu sufar fiindca nu am facut chestia asta, si asa e!(hmm…poate treaba nu e atat de dramatica, dar cu siguranta mi-ar fi placut sa practic vreun sport!).

Mi-e drag de ei cand ii vad asa mici si slabanogi cum merg ei cu autobuzul dimineata devreme sa ajunga la antrenamente, cum se intorc facand glume cu mingea in brate(care e aproape mai mare decat ei).

Si cand ma holbez la ei in autobuz, ma gandesc ca poate cel mai pispiric dintre ei poate sa devina un nou Adrian Cristea, si ca se vor bate fetele pe el, iar el se va culca la ora la care acum se trezeste.

Va avea o viata frumoasa fraierul….

De cele mai multe ori ma intreb ce ii impinge pe copiii sa decida sa practice un sport de performanta si cum il aleg? Am impresia ca spre fotbal ii imping si parintii, vrajiti de salariile vehiculate prin presa.

Oricum nu asta e ideea… toata treaba e ca imi sunt simpatici!

Oare eu ce sport as fi practicat?

In aceasta luna o sa fac 2 ani( daca nu incepeam un alt articol mai devreme – pentru care nu aveam inspiratie, dar imi multumesc ca totusi tentativa a existat – uitam complet). Mai o saptamana.

Tot in acesta luna voi scrie al 400-le articol. Ceea ce inseamna ca trebuie sa scriu minim 1 articol pe zi de astazi incolo. Asta nu poate fi foarte greu(daca totusi nu o sa pot= nu o sa am chef sau inspiratie, va prefaceti si voi ca ati uitat).

Pentru ca nu pot sa scriu un articol de 4 randuri( nu da bine la publicul meu numeros) o sa reiau in mare ideea din postul-ce-trebuia-scris-dar-care-nu-este-scris-pentru-ca-fac-2-ani-luna-asta.

Nu prea m-am exprimat bine, cred. In unele articole par foarte pro-fashion, in altele clar in opozitie. Poate pare ca ma contrazic, ceea ce e o eroare, pentru ca nu ma contrazic si daca totusi o fac nu recunosc.

Ei bine, consider ca moda ti-o faci singur purtand ce iti sta bine. Iti sta bine ce se poarta, cu atat mai bine. Esti fita. Nu-ti vine bine ce e pa trend, nu rade nimeni, poarta tu ce ti se potrieste, ce iti permiti si iti vine bine, si e foarte bine.

Asta e tot.

Ne auzim maine!

Te provoc sa iti iei un servetel demachiant si sa iti stergi usor sufletul, apoi sa te privesti in oglinda! Iti place ce vezi? Parca acoperit cu stratul ala gros de aparente desenate cu false impresii, zambete ironice in fata durerii si dermatograf ieftin nu parea atat de gaunos!

Invata cum sa te cunosti, si mai ales cum sa te recunosti. Sub trucurile tale sunt totusi persoane care citesc realitatea…

Nu am reusit sa inteleg care e treaba cu toate cremele astea pe care le folosesc mai toate femeile: eu cam am probleme cu ele, dar sper ca voi fi lamurita dupa ce imi exprim public incapacitatea prin postarea acestui articol.

Deci, exista crema de fata dar si crema pentru ochi, pentru fermitatea gurii, pentru ridurile de expresie. Pe acelasi principiu exista crema de corp si crema pentru bust, crema pentru gat, crema pentru picioare etc!!!

Deci, de ce mai exista crema pentru fata si pentru corp cand iti mai trebuie oricum inca 5 ca sa aiba cat-de-cat un efect? Eu de asta nu ma prind: unele trebuie sa fie inutile! Care? Aici e marea problema.

Ca sa nu mai zic ca daca vrei si tu piele hidratata, ferma si putin bronzata in acelasi timp e nevoie de 3 creme si eu nu m-am prins cu care trebuie sa te dai prima data!

Ma  rog…v-am expus problema, rezolvati-o!

P.S.:Nu mai e post-scriptum!

S-a umplut orasul, tara, continentul si chiar planeta de penibil!

Acum nu mai exista pitipoance, exista anti-pitipoance! Si pe acelasi principiu anti-cocalari, anti-manelisti, anti-emo si tot felul de anti…noul efect de turma este efectul anti.

E frumos sa vezi cum penibilii se metamorfozeaza si se transforma in niste penibili mai mari, e cam ca atunci cand se uita un sadic la un horror cu mult sange.

Problema e ca eu nu sunt in principiu anti nimic, nu fac campanii sa dispara rozul de pe fustitele de pisi, si paietele de pe sutienele numite generos topuri, eu doar consider ca fetele se fac de ras, mai ales ca majoritatea sunt proaste de baun si mai sunt si urate.

Asta pentru ca sunt invidioasa si nu pot sa suport ca ele sunt asa frumose si ca celulita e super!

Pe de alta pare, simt si mila pentru complexatele imbracate in camasa lu’ bunicu, bineinteles nu pentru ca sunt naspa, ci pentru ca ele sunt ani-piti.

Astept ziua cand o sa vad si io fetele de 12-19 ani(+-5) imbracate normal, adica cum le sta bine, desi o astept stiind ca nu o sa vina niciodata.

Fetele nu pot sa inteleaga ca ele nu sunt pe scena la scoala si nu joaca in filme cand merg pe strada… Si ca daca nu arati ca Gwen Stefani nu pot sa te imbraci ca ea, nici macar daca esti pe o scena.

Stiu ca sunt rautacioasa, ma simt bine fiind rautacioasa, dar chiar cred ce scriu pe aici…avem nevoie urgenta de bun-gust implantat in masa…daca ar fi si el la fel de sexy precum colgenul din buze…am fi o natiune model!

Cand zic eu cica nu e bine, nu suna inteligent, macar pentru Katy Perry sa mai aveti o urma de respect…

Poate ca nu e cel mai bun subiect, daca mancati in momentul de fata nu mai cititi, dar chestia asta chiar ma sacaie de ceva timp si de fiecare data zic :” Ba, ma duc acasa si scriu pe blog despre chestia asta sa descopere toata lumea cat de idioti e unii!”

De cate ori ma duc si eu prin oras, ce-i drept destul de rar ca nu sunt asa plimbacioasa , si intru intr-un ceva: terasa, cafenea , bar, etc. se intampla sa ma mai duc pe la baie.

Am observat ca astia pe la baie incearca sa faca totul cat mai igienic, sa nu pui mana pe robinet ii pun niste senzori si de-astea, ei bine, incearca acelasi lucru si la toaleta, sa nu pui ghioampa pe cosul de gunoi iti pun cos de-ala pe care trebuie sa apesi cu piciorul.

Sa ma faca cineva sa inteleg: cum arunci hartia aia acolo? Te ridici fara sa iti tragi chilotii pe tine apesi cu piciorul pe ala, o arunci si dupa te imbraci? Sau daca mai ai nevoie de hartie suplimentara? Cum faci? E total ridicol! Aia sunt stupizi rau!

Si nu am vazut asta undeva, am vazut peste tot!!!Deci nu este un singur idiot, sunt mai multi!

Oare la ce s-or gandi?

Eh, sunt doar invidioasa ca nu am si io de-ala la baie. sau ceva de genul!

La cererea publicului o sa scriu mai des si mai frumos, o sa incerc macar. Treaba e ca nu mai pot sa scriu pentru ca ma apuca dracii, nu pot sa ma concentrez sa nu ma enervez si nu pot sa duc ideea la capat de nervi. Cu orice subiect pe care incerc sa-l abordez realizez cat e lumea de proasta, subiectul imi aduce aminte in mod sigur de cineva imbecil si care m-a calcat pe nervi.

Critic o grasa- pac sunt invidioasa ca sunt eu prea slaba, critic un prost- sunt invidioasa pentru ca desi ii lipseste creierul ala are sigur ceva ce eu nu am (se gaseste atunci pe moment o chestie- in principiu reiese ca mult mai multa prostie), critic un stil vestimentar – sunt invidioasa ca nu ma avantajaza pe mine… nu pot sa mai critic frate nimic, ca tot timpul mi se face portretul psihologic , mi se analizeaza traumele din copilarie si rezulta ca sunt eu complexata.

Cand imi vine sa critic ceva, in mod clar am vazut chestia aia undeva si am comentat-o si atunci cu cineva si acel cineva in mod clar m-a contrazis, bineinteles fara argumente, numai asa de dragul de a ma vedea pe mine nervoasa.

Si cel mai mult ma enerveaza ca am dreptate: macar de as fi contrazisa cum trebuie si s-ar dovedi ca m-am inselat.

Acum cand vreau sa critic ceva, ma gandesc inevitabil la cine m-a contrazis, si ca o sa i se demonstreze pe masura ce trece timpul ca e un idiot.

Si idiotii ma irita rau. Nu pot sa ma abtin. Uite, si acum ma gandesc la cativa idioti si imi vine sa sterg articolul iar. Dar nu!

Nu va convine ce cititi, e atat de simplu!, of dar cat de simplu, surad de fericire la gandul cat poate fi de simplu: NU MAI CITI!!!

Acesta a fost asa, un post de avertizare!

Daca esti idiot(daca esti idioata pentru mine esti tot idiot) nu mai intra aici!

Multumesc! Apreciez!