Ieri

OK, post nou. M-am culcat la 1 , ma trezii la 10….ultimele 2 ore dormite foarte prost. Mi-e somn, mai am o groaza de chestii de facut, pana la 5(17) trebuie sa termin tot, e de preferat sa si mananc ceva…
Ieri mi-am dat seama cat de copil pot fi in anumite situatii.
Mie mi se pare absurd sa te duci 100 si ceva de kilometri sa faci un gratar, parintilor mei nu.N-am vrut sa merg cu ei, am fost obligata, pentru ca nu pot ramane singura acasa o zi intreaga! Cine stie ce fac! In schimb cand sunt ei la nunti, pot sa stau singura acasa desi e noaptea. STiu…nici eu nu inteleg care e faza!
Sa raman totusi la ziua de ieri.
Am mers vreo 10 kilometri pe drum de munte…un drum de-ala handicapat care zici ca se darama dupa ce treci pe el…pana la urma nu s-a daramat nimic a fost totul ok. Au oprit masinile(tata si unchiu-meo, ca a fost si el cu familia) pentru ca gasisera o poienita draguita, si ce s-au gandit ei? Sa se mai dupa pe jos mai in fata sa vada poate gasesc ceva mai frumos. Eu am ramas in masina in prima faza, dar dupa vreao 2-3 minute m-am hotarat sa ma duc dupa ei. Am plecat eu sigura pe mine, si dupa vreao 2 minute de mers am inceput sa ma gandesc ca daca coboara ursu si ma mananca, daca ei gasira alt drum si se intoarsera inpoi pe ala, de ce e o broasca moarte pe margine drumului, daca roamn pe acolo, ma ratacesc si patesc si eu ca broasca, daca ii gasesc pe ei doi cand se pisa, ce penibil o sa fie…si numai de astea.
In final i-am gasit.
Ne-am intors si a fost totul ok.
Fac ei doi, fratiorii, un gratar, mancam…si ec se gandeste cel mic, unchiu-meo? Ia hai sa ne cocotam pe munte. Eu care imi cam batusem joc de el cu fiecare ocazie, ca sa par viteaza. Hai!
Mama a venit si ea, sa nu ramana fetita singura, adica eu. Dupa 2 metriu de urcat, ma intepat o urzica…nu-i nimic, merg inainte.
Eu am rau de inaltime, dupa 10 metri deja, incepusem sa bag ghearele in pamant ca lumea de frica…desi urasc pamantul ala plin de frunze pentru ca stiu ca sunt insecte prin el. Mama(care atunci cand eu nu puteam sa stau in cap, adica nici acum, ea putea, adica si acum…si care nu stiu de unde rahat are atata conditie fizica) era pe undeva prin varf si unchiu-meo la fel. Am inaintat si eu cate putin dar sigur, si tocmai voiam sa ma agat de o stanca, cand a observat pe ea un ditamai viermele. Pe la mijlocul muntelui, o fata numita Diana, plangea cu sughituri pentru ca vazuse un vierme mare si urat, adica eu.
Am inceput sa urlu dupa ama, a coborat saraca femeie(parca e caprioara:|) m-a ajutat sa cobor…eram lesinata. Aaaa…am uitat sa spun ca eu ma dusesem acolo ca pe bulevard, imi luasem adidasii emi noi, care arata acum mai uzati decat cei mai vechi…asta este.
In fine am placat din rahatul ala de loc, care pana la urma nu arata asa rau, am trecut prin Targu Jiu, m-am dat in masinutele alea de busit din parc…pe care le ador….cat mi-as dori asa ceva acasa:X
Aia a fost partea cea mai buna a zilei…
Asara am ajuns pe la 11 si ceva…si m-am culcat la 1…de ce? Nu stiu de unde pana unde am inceput cu taica-meo o discutie despre Universitatea Craiova in anii 80′ care a derivat in subiectul comunism, daca macar de data asta chiar am o parerea formata cu adevarat, si mai…clara fata de ceea ce aveam deja.
Va plictisii, nu va plictisii…ce-o fi o fi! Nu mai auzim!Pa!