Cea mai mare dezamagire

Am de invatat la istorie. Acum e 22:40. Stiu de sapatamana trecuta ca dau lucrare dar mi-a fost lene sa invat. Nu-mi place istoria Evului Mediu. E foarte plictisitoare si…si cum o mai fi, dar sigur nu interesanta.

In ziua de azi imi pusesem speranta, si totusi imi fu foarte lene macar sa citesc. De ce? Pentru ca nu stiu. Din lipsa de vointa. De fapt…ma bulversa oarecum o discutie si…pur si simplu nu ma putui concentra pe nimic.

Discutia fu una simpla, bazata pe aceleasi idei deja invechite si pe eternul meu obicei de a regreta anumite lucruri.

Numai ca azi imi fu contrazis un lucru de care eram sigura, cu aceeasi siguranta, si ma simtii nevoita sa recunosc faptul ca am tras o concluzie fara sa stiu sigur anumite detalii.

Si nu imi pare rau ca am tras o concluzie gresita pentru ca ma ajutat sa ma desprind de anumite lucruri.

Ceea ce vreau sa spun e ca mi-am dat seama cine e cea mai mare dezamagire a mea. Numai ca persoana respectiva nu m-a dezamagit in raport cu mine, nicidecum! Ci in raport cu sine si cu alte persoane. Poate suna cam pesimist dar eu nu privesc chestia asta deloc asa.

Oricum, mult succes pe viitor! Poate va redeveni omul bun si va lasa deoparte falsitatea cu care ne obisnuieste din ce in ce mai des!