Imi place sa descopar ca…pana si cele mai reci suflete au iubit odata…ca un fior le-a strabatut sufletul de gheata cand au vazut o anumita persoana…Nu stiu exact de ce…
Blogul asta e pentru mine, chiar un jurnal, si nu voi trece peste pasa asta…sentimentalista, a mea…fara sa ma descarc, doar din dorinta de a fi perceputa ca o “dura”…penibil! Nimeni nu e tot timpul dur, toti au o slabiciune…iar slabiciunea mea este…
“el”…inca este el! Dupa atata timp…imi e rusine ca tresar si acum cand aud un simplu nume! Un nume…neinsemnat…dar special pentru mine…un nume ciudatel…dar daca e al lui…e superb!
Am fost nerealista…am crezut ca poate fi inlocuit…de fapt nu inlocuit…ca nu este unic…si l-am pierdut…Si nu! Nu regret acum…am regretat de a doua zi…am realizat chiar de atunci ce gresala poti face dintr-o prostie…
Si inca regret! De a doua zi…momente de auto-tortura care isi fac loc prin veselia mea obisnuita…uneori ma gandesc care e adevarul…ce simt cu adevarat? Oare combustibilul veseliei mele e tristetea, suferinta? Uneori, cred ca da…altfel nu imi explic cum un om poate avea 2 stari total diferite la un interval de o clipa…
O singura poza a lui, chiar si numele…ma face sa sufar…desi…nu mi-a facut nimic…din contra…eu am facut…eu am fost cea care a gresit…
Oare cat imi voi mai reprosa? Greu de pronosticat…Probabil pana voi gasi pe cineva ca el…Desi nu vreau pe cineva ca el…si la ce fel de om am fost in prezenta lui…nu sunt sigura ca il vreau si pe el…daca as fi la fel? Sa fac sa se supere omul…de la care nu-mi pot lua gandurile? Omul fata de care am sentimente pe care nu le pot defini?
Nu, nu pot face asta! Nu il vreau pentru mine si nefericit, il prefer fericit…unde vrea el!
Asta consider eu ca inseamna iubire…sa iti doresti fericirea celuilalt, chiar daca tu nu esti inclus in ea, chiar daca ai fi doar un intrus!
Si dupa definita mea…il iubesc!
…(continuare titlu)…din pacate, sau poate din fericire, reala!